"In clipele cele mai grele, tocmai atunci, omul e sortit sa ramana singur. De-abia atunci i se lamureste ca el constituie o lume separata, complicata, fara legaturi cu ceilalti oameni si restul lumii, decat materiale. Oamenii comunica intre ei prin semne conventionale si astfel si-au facut iluzia desarta ca se si inteleg. In realitate, fiecare atribuie celorlalti ceea ce simte el si atata tot. Legaturi directe omul numai cu Dumnezeu poate sa aiba, de la care a si dobandit constiinta existentei. Tragediile ca si bucuriile cele mari omul le traieste totdeauna in deplina singuratate si, de aceea, cand isi simte sufletul mai sfasiat, isi simte si singuratatea mai mare."Liviu Rebreanu
