Parca poti sa stii?

Anselmo era un om in varsta, scurt si indesat, taran spaniol din grupurile de guerilla din spatele liniei frontului, ascunsi in munti, in partea ocupata de fascisti a Spaniei din vremea razboiului civil care a ramas in istorie pentru pasiunile si conflictele politice pe care le-a angajat, dar si atrocitatiile comise de ambele tabere. 
Robert Jordan era un tanar american inrolat voluntar in armata Republicana si trecuse linia frontului alaturi de batran, incarcati cu dinamita, pentru a pune la cale, impreuna cu cei ascunsi prin munti, aruncarea in aer a unui pod de pe teritoriul fascist.
Dupa ce au vazut podul, reintorcandu-se la tabara din munti, vorbeau la adapostul noptii:

"- Dumneata ai ucis vreodata? intreba Robert Jordan, folosind intimitatea creata de intuneric si de ziua ce-o petrecusera impreuna.
- Da, raspunse Anselmo. De mai multe ori. Da' nu cu bucrie. Eu zic ca e pacat sa omori un om. Chiar si cand e vorba de fascisti, pe care trebuie sa-i omoram. Pentru mintea mea e mare deosebire intre urs si om, si nu cred in bazaconiile tiganilor despre faratia cu lighioanele. Nu. Sunt impotriva oricui face moarte de om.
- Si totusi ai omorat.
- Da. Si am sa mai omor. Da' de-oi apuca sa mai raman in viata si dupa asta, ma voi stradui sa traiesc asa fel, sa nu fac nici cel mai mic rau nimanui, incat cred c-am sa fiu iertat.
- De cine?
- Parca poti sa stii? De cand nu-l mai avem deloc aici pe Dumnezeu, nici pe Fiul lui si nici pe Duhul sfant, oare cine o fi mai iertand? Habar n-am.
- Si acum nu mai crezi deloc ca exista Dumnezeu?
- Nu. Vai de mine! Nici vorba nu mai poate sa fie. Daca ar fi existat Dumnezeu, niciodata n-ar fi ingaduit pe lume ceea ce am vazut eu cu ochii mei. ... Bineinteles ca ii duc lipsa, fiindca asa am fost crescut: in credinta. Da' in ziua de astazi omul trebuie sa fie raspunzator fata de sine insusi."
Ernest Hemingway, in cartea despre care am pomenit aici 

Nebunia sa ne fie singura intelepciune

"This world is wonderful, so beautiful

If only you can open up your mind and see

Your world is everything you ever dreamed of

If only you can open up your mind and see

The beauty that is here"

Sa ne iubim marile bucurii si marile deznadejdi; dar sa ne uram de moarte inertia, indoiala si pasivitatea, precum nu mai putin sa ne uram tot ce ne scade ardoarea pasionata a sufletului si tot ce ne impiedica avantul absurd in lume. Pozitivi sau negativi, putin ne importa; e destul ca sufletul nostru sa vibreze. Caci este imposibi ca dintr-o mare negatie sa nu izbucneasca o mare afirmatie; acelasi foc palpita in marile negatii ca si in marile afirmatii. Trecerile mari nu se pot face decat pe culmi. Nu rezulta extazul din flacarile care ne ard in negatii grozave, in negatii mari si nesfarsite? Nebunia sa ne fie singura intelepciune.

Diferenta dintre mine si ceilalti oameni: eu am murit de nenumarate ori, pe cand ei n-au murit niciodata.

Iubirea e o fuga de adevar. Si iubim cu adevarat numai cand nu vrem adevarul. Iubirea impotriva adevarului, iata o lupta pentru viata, pentru propriile extazuri si pentru propriile greseli. Dorim iubirea numai pentru a nu fi contrafacuti si falsificati de adevar si de cunoastere. Caci existam numai prin iluziile, deznadejdile si greselile noastre, deoarece numai ele exprima individualul.

...

O mare iubire nu exista fara o mare renuntare. Nu poti avea totul decat in momentul cand nu mai ai nimic.

______________________________

Emil Cioran, in "Cartea Amagirilor"