Nu avem de ales, calatoria e fara de sfarsit. Atata timp cat ne reintoarcem in aceasta dimensiune, calatoria trebuie sa continue pana cand misiunea noastra s-a implinit, pana cand cunoasterea de sine a devenit o realitate. Fiecare experienta din viata noastra are un unic si minunat scop: cunoasterea de sine. Lumea din jur nu face altceva decat sa ne ajute sa aflam cine suntem cu adevarat, sa descoperim divinitatea care salasluieste in fiecare dintre noi.
Asadar, continua sa calatoresti. Si scrie sau povesteste oricui e in stare sa te asculte tot ceea ce simti. Cuvintele care exprima ceea ce simtim in astfel de clipe, dupa astfel de experiente sunt o punte de legatura intre suflete care traiesc ca Unul si care inca nu au aflat ca sunt Unul.
Un adevarat jurnal de calatorie contine in primul rand impresiile unui om si comunicarea lui cu sine si totodata cu mediul inconjurator, determinate in primul rand de minunatiile locurilor noi pe unde pasii il poarta si pe unde ochii se minuneaza si care sensibilizeaza sufletul... Pentru fiecare om in parte, intr-o calatorie nu cred ca cel mai important este traseul pe care l-a facut, cate ore a mers, unde a baut apa, unde a dormit, cu cine s-a intalnit, peste cate varfuri sau prin cate sate a trecut, sau mai stiu eu ce... important cu adevarat este ce a simtit el acolo, pentru ca asta va duce cu el mai departe. Imaginile se sterg, cu timpul, din memorie. Impresiile nu!
Intotdeauna avem experiente si perceptii strict corespunzatoare nivelului nostru de vibratie. Niciodata nu putem avea decat fericirea pe care o putem intelege. Viata fiecaruia dintre noi este o chestiune de decizie personala si fiecare dintre noi va trebui sa traiasca cu efectul propriilor sale decizii.
